Observatorul Cultural, Pasarea de foc – sansa si model

Autor: Mihai Plamadeala, Observatorul Cultural, Nr. 470 - 471, 16 aprilie 2009

Pe 7 aprilie 2009, la Sala Enescu din Hilton – Bucuresti, a avut loc conferinta de presa a unui proiect realizat de artistul coregraf Royston Maldoom, din Marea Britanie, la initiativa doamnei Monique Gruber, filolog, sotia fostului ambasador al Germaniei in Romania (in perioada 2003-2006). Acest proiect se deruleaza prin asociatia Jungen Rumänen eine Chance! si il are copartener pe artistul coregraf Joseph Eder din Germania. Cei reuniti in initiativa mentionata isi propun selectarea a 100 de tineri romani proveniti din medii sociale diferite, care sa studieze sub indrumarea celor doi coregrafi lucrarea Pasarea de foc de Igor Stravinski si sa o aduca pe scena, in fata publicului. Gazda primei reprezentatii va fi Festivalul George Enescu din 2009.

Dupa cum am aflat din conferinta de prezentare a proiectului, tinerii selectati vor avea varste cuprinse intre 11 si 22 de ani si vor proveni din scoli generale, licee, scoli speciale si organizatii umanitare din Bucuresti si din alte localitati din tara. Spectacolul vizat are o puternica latura pedagogica, sociala si educativa, nefiind realizat cu profesionisti. In acest sens, avem de-a face cu o premiera in Romania, date fiind proportiile evenimentului.

Datorita repetitiilor intense, realizate sub coordonarea amintitilor coregrafi (si a asistentilor lor: doi din Romania, unul din Germania) si desfasurate pe parcursul citorva saptamini, grupa eterogena va deveni o adevarata trupa de dans. La sfirsitul stagiului de pregatire, participantii vor avea posibilitatea de a se manifesta la un inalt nivel profesional, cum s-a intimplat in cazul altor proiecte conduse de Maldoom la Berlin, New York sau Luxemburg (in cadrul Capitalei Culturale Europene – 2007). Important este ca evenimentul de pe scena Festivalului George Enescu nu trebuie sa ramana singular, ci trebuie sa se constituie in punctul de plecare pentru un plan de lunga durata. Aceasta este filozofia lui Royston Maldoom, potrivit careia tinerii reprezinta potentiali artisti, iar arta, in special dansul, este o cale de transformare a societatii si totodata o sansa pentru tineri.

Si daca l-am adus in discutie pe Royston Maldoom, acesta a fost initiatorul si conducatorul a numeroase proiecte desfasurate la nivel mondial. Le Sacre du Printemps, realizat impreuna cu Orchestra Filarmonica din Berlin, condusa de Sir Simon Rattle, la care au participat 250 de copii, a fost difuzat in intreaga lume prin intermediul filmului documentar Ritmul Este!, cistigator al Premiului German de Film Lola in 2005. Conceptul de dans comunitar a fost creat de catre Maldoom intre 1980 si 1983, cand a organizat numeroase ateliere de lucru, scoli de vara si festivaluri de dans, a infiintat grupuri si comunitati de dans.

Incepind cu 1991, a regizat proiecte de dans in Lituania (in timpul miscarii de independenta), in Croatia si Bosnia (in timpul razboiului), in Africa de Sud, in timpul alegerilor (cele cu Mandela), in Zimbabwe, Oregon & Georgia (Statele Unite) sau Marea Britanie. in 2006, Regina i-a inmanat lui Royston Maldoom Ordinul Imperiului Britanic (OBE) al Guvernului Britanic pentru Servicii de Dans. Au urmat, in 2007, Premiul Forum Germano-Britanic si Premiul Club der Optimisten.

In cadrul conferintei de presa de la Bucuresti am aflat ca Maldoom este pasionat de lucrul cu oameni de toate felurile, cum ar fi copii cu probleme sau copii ai strazii, condamnati, cetateni aflati in razboi. Ii place sa le dea tuturor celor cu care lucreaza oportunitatea de a se descoperi singuri, de a-si descoperi pasiunile si abilitatile. Este convins ca arta poate schimba viata si societatea si ca poate facilita comunicarea si intelegerea intre oameni.

Asociatia Jungen Rumänen eine Chance!, al carei presedinte este doamna Monique Gruber, si-a propus sa puna bazele unui nou concept in Romania: Community Dance. Prin acest prim proiect – Pasarea de foc pe muzica lui Stravinski –, vor fi adunati laolalta copii din familii instarite, alaturi de copii orfani, hipoacuzici sau cu deficiente locomotorii, dar si tineri cu abilitati fizice deosebite. Totul, pentru intelegerea reciproca, in scopul de a oferi un model sanatos pentru societate. Anul acesta sunt programate cel putin trei spectacole: pe 5 septembrie la Bucuresti, pe scena Teatrului National, pe 7 septembrie la Brasov si pe 8 septembrie la Sibiu.

Fundatia Concordia, Fundatia Principesa Margareta a Romaniei si Fundatia Vodafone sint parteneri ai acestui proiect, la fel ca si Liceul I.L. Caragiale (care ofera sala de sport timp de o luna pentru antrenamente si scoala de hipoacuzici).

In interviul oferit in exclusivitate revistei Observator cultural, doamna Monique Gruber a declarat: Desi am facut mult sport, niciodata nu am dansat. Astfel am constatat retroactiv ca mi-au lipsit posibilitatile de a ma exprima intr-o mai mare masura. Am descoperit prin muzica faptul ca este important pentru fiecare om sa se exprime, in special pentru copiii care au diverse probleme, cum ar fi cei din strada sau cei cu deficiente. Bunele relatii sociale se construiesc pe baze solide, cum ar fi arta si mediile institutionale. Este important pentru tineri sa aiba astfel de posibilitati. Am vrut sa fiu profesoara, dar nu am putut pentru ca sotul meu a calatorit in numeroase tari (iar eu l-am insotit), asa ca am dorit sa ma implic altfel in procesul de educare si formare a copiilor si tinerilor, prin activitati precum cea desfasurata prin Jungen Rumänen eine Chance!. In fiecare tara in care am fost am incercat sa pun in practica proiecte adresate copiilor (am lucrat cu copii autisti, nevazatori, hipoacuzici) si tinerilor. Scopul este sa-i facem pe cei carora ne adresam sa fie mai increzatori sau cel putin sa se simta bine in pielea lor, cum se spune. Copiii sint foarte deschisi. Implicarea lor in proiecte care folosesc muzica de buna calitate si coordonatori pe masura ii face sa discearna ce inseamna valoare si sa poata alege calea culturala, ceea ce ii va conduce la o viata mult mai buna si mai frumoasa.

Intre scopurile pe termen lung ale proiectului amintim intarirea noilor deprinderi si capacitati ale tinerilor implicati si stimularea institutiilor locale privind implicarea in realizarea unor astfel de proiecte.

Incheiem prezentarea noastra prin unul dintre mottourile lui Royston Maldoom: Dati-mi un corp imperfect si-l fac perfect prin dans.